miercuri, 12 noiembrie 2014

Aniversarea cercetasilor

12 NOIEMBRIE 1859 – 12 NOIEMBRIE 2014 – 155 DE ANI DE LA ÎNFIINȚAREA  PRIMEI STRUCTURI DE CERCETARE
        Angajarea acțiunilor militare pe baze realiste este condiționată directed cantitatea și valoarea informațiilor despre adversar (structura și pregătirea trupelor, starea lor morală, capacitatea de conducere acadrelor etc.), cât și despre ceilalți factori ai situației (terenul, starea vremii, resursele din zona acțiunilor militare etc.).
       Încă din antichitate s-au păstrat date care atestă rolul și importanța cunoașterii inamicului. Sun-Tzi în „Arta războiului” susținea axiomatic: „Învață să-ți cunoști inamicul, întrucât un inamic cunoscut este pe jumătate învins”.
      În fața numeroșilor invadatori, poporul român, inteligent, inventiv și întreprinzător, a știut să fructifice posibilitățile de care a dispus, să elaboreze și să folosească eficientforme și procedee de luptă ingenioase care se bazau pe cunoașterea temeinică a inamicului, pe evaluarea justă a posibilităților și concepției lui,corespunzătoare scopurilor agresive urmărite.
    Strălucitele victorii ca cele ale lui Dromihete împotriva lui Lysimach sau ale lui Decebal în lupta cu romanii, precum și cele intrate în istorie și cunoscute după denumirea locului unde s-au obținut – Posada și Rovine, Sibiu, Călugăreni și Șelimbăr, Vaslui și Codrii Cosminului, Ogretin, Urlați și multe altele – au avut la bază ample acțiuni, desfășurate înainte și pe timpul bătăliilor, pentru cunoașterea inamicului, din toate punctele de vedere.
    În perioada constituirii structurilor organizatorice ale armatei române moderne a fost emis la Iași, în 1857, Decretul special, prin care se stabilea ca la Regimentul de infanterie din capitala Moldovei să se  constituie o companie specială de tiraliori (trăgători). În decretul de înfiinţare se evidenţia rolul important şi misiunile acesteia, precizându-se: „fără tiralieri nu se poate deschide o luptă, nici face un marş înaintea neamicului, tiraliorii fiind trebuincioşi pentru formarea avanposturilor, unde serviciul lor de căpetenie este examinarea şi observarea atentă a poziţiilor inamicului”. Această subunitate specială s-a constituit în 1858, remarcându-se dublul rol al acesteia: primul – cercetarea inamicului; al doilea – lupta, materializată prin hărțuire (ambuscade, atacuri asupra grupărilor răzlețe etc.), pentru a determina inamicul să riposteze și, astfel, să-și demaște dispozitivul.
      Un moment important pentru punerea cercetării pe baze noi, în concordanţă cu modernizarea structurilor organizatorice ale armatei române, este marcat după cum s-a mai arătat, de Înaltul Ordin de zi nr.83 din 12/24 noiembrie 1859, prin care s-a înfiinţat Statul Major General, în compunerea căruia funcţiona Secţia II statistică militară şi studiul armatelor străine. După înfiinţarea secţiei II, cercetarea s-a realizat în special prin culegerea informaţiilor din zonele de frontieră de către elementele de cercetare grănicereşti, informaţii care erau exploatate de către secţia sus amintită.
      Data de 12 noiembrie a fost stabilită ca „Zi a cercetașului” având la bază înfiinţarea secţiei mai sus amintite.
     Acțiunile desfășurate în războiul de independență din 1877-1878 de subunitățile astfel înființate demonstrează că preocupările și măsurile luate pentru constituirea cercetării ca parte componentă și acțiune de sine stătătoare a șluptei armate pot fi plasate chiar la începutulperioadei de existență a armatei moderne române.
    Arhivele demonstrează  că evoluția structurii organizatorice și a înzestrării subunităților de cercetare au fost continue evidențiind înțelegerea și aprecierea rolului pe care asemenea subunități specializate îl aveau la toate eșaloanele și în toate formele acțiunilor de luptă. În anul 1927, la compania de infanterie, în secția de legătură , s-au introdus 2 observatori, iar la batalionul de infanterie, în plutonul de comandă și legătură, există o grupă de observatori-semnalizatori. Tot în acest an, la regimentul de infanterie se reorganizează compania de comandă, în compunerea căreia este introdus plutonulde cercetare-călare. În 1930, la regimentul de infanterie, ia ființă compania de cercetare, constituită din 4 plutoane (un pluton de cercetași-călăreți și 3 plutoane de recunoaștere) și o grupă de mitraliere. Pe parcursul anilor, această companie a cunoscut modificări în structura organzatorică, astfel: în 1940 – avea 3 plutoane, dintre care unul călare; în 1942 – era compusă dintr-un pluton cercetare- călare, unul de cicliști și unul de pușcași; în 1944 – compania apare și la divizia de infanterie, având 3 plutoane de cercetare și unul de armament și la batalionul de munte – cu douăplutoane de cetcetare și un pluton armamentț
      Istoria militară a poporului român cuprinde numeroase acțiuni desfășurate cu scop informativ și acțiuni de cercetare care au contribuit la dobândirea unor victorii în bătăliile pentru apărarea independenței, suveranității și tertoriului patriei. Iată o prezentare succintă a unor astfel de acțiuni și măsuri:
-          în oastea geto-dacă, alături de pedestrime, exista și călărimea, ce se folosea atât pentru hărțuirea inamicului, manevra în flancul și spatele dispozitivul acestuia, cât și pentru acțiuni de cercetare, executate pe drumuri paralele; această realitate, a adoptat formele și metodele de luptă care se impuneau”.
-          pregătind bătălia de la Nicopole (1396) Mircea cel Bătrân a cerut regelui Ungariei să execute recunoașterea inamicului, pentru a trage concluzii în legătură cu felul în care trebuia angajată și desfășurată lupta;
-          în literatura istorică se afirmă destul de des că „Ștefan cel Mare a avut știri la timp”;
-          Iancu de Hunedoara a folosit un corp de cavalerie extrem de  mobil ca avangardă ori în misiuni de urmărire și cercetare; în bătălia de la Sibiu (1442) a dobândit o victorie categorică datorită analzei informațiilor obținute privind tăria concepția Inamicului;
-          având informații sigure privind dispozitivul inamicului a folosit cu succes ambuscada, incursiunea și atacul pe timp de noapte;
-          strălucita victorie obținută de Ion Vodă la Jiliștea (1574) a fost posibilă și datorită informațiilor primite de la niște moldoveni ce au fost  în chip de strajă și de la cei „prinși”;
-          în toate campaniile sale Mihai Viteazul a avut un sistem de informații foarte bine pus la punct, eficient și oportun; pentru acțiuni de cercetare de mai mare amploare, Mihai Viteazul a constituit detașamente de călăreți (până la 400 de călăreți), urmărind ca, odată cu procurarea informațiilor, să producă și pierderi însemnate inamicului;
-          domnitorul Radu Șerban a obținut victoriile de la Ogretin (1602) și de la Brașov (1603) împotriva tătarilor și respective a ungurilor ca urmare a planurilor concepute după ce s-au cules date și informații precise despre situația și acțiunile adversarilor;
-          pe timpul răscoalei condusă de Horea, Cloșca și Crișan cel mai marevolum de informații se primea de la populația din zona Munților Apuseni, care sprijinea „cu trup și suflet”răscoala; tramsmiterea informațiilor se făcea prin curieri călări, înarmați, iar în cazuri urgente, când trebuia anunțată apropierea trupelor inamice, se aprindeau focuri pe vârfuri de munte și pe dealuri, se suna din tulnice, buciume și cornuri de vânătoare, se trăgeau clopotele bisericilor, realizându-se un adevărat sistem de alarmare vizual-auditivă;
-          în anul 1821 avangarda forțelor principale revoluționare, conduse de Simion Mehedințeanu, avea, la rândul ei,elemente de cercetare călare, ce supravegheau drumurileși zonele adiacente; retragerea din Craiova „s-a făcut rânduit cu gonaci călări, înainte și pe lături, care să iscodească drumul și pădurile, așa ca să nu fie loviți peneașteptate”;
-          fără o cercetare continuă și eficientă, fără date suficiente despre situația și mișcările forțelor adverse, oastea revoluționară condusă de Avram Iancu nu ar fi putut recurge la numeroase forme și procedee, cum au fost: atragerea inamicului în locuri nefavorabile desfășurării forțelor sale numeroase; executarea hărțuirii permanente prin ambuscade, atacuri prin surprindere ziua și noaptea ș.a.;
-          la 6 iulie 1877 s-au elaborat „Instrucțiunile privind mijloacele principale întrebuințate în campanie spre a dobândi știri aspra inamicului”;  recunoașterile, cercetarea prin observare directă sau prin pătrunderi la inamic, focul și lupta subunităților de „tiraliori” („ochii tacticii militare”) , incursiunile și atacurile de noapte – erau considerate ca procedee de mare eficiență, ce asigurau lnformații prețioase, procedee folosite pe larg în campaniile din 1877-1878;
-          noile condiții din preajma și de pe timpul primului război mondial au determinat, și în armata română, luarea unor măsuri pe linia perfecționării cercetării: diversificarea forțelor și mijloacelor folosite; asigurarea tehnică și materială mai bună; cuprinderea în atenția cercetării a unor spații mai mari din adâncimea dispozitivului adversarului; stabilirea de responsabilități pentru organizarea și conducerea cercetării; exploatarea oportună a datelor culese; România a fost una dintre primele state din lume care a introdus aviația în sistemul militar al țării, în primul rând ca mijloc de cercetare și apoi ca mijloc de luptă; Asociația „ Cercetașii României” ,care cuprindea tineri de la 11 ani până la încorporarea în armată, urmărea nu numai educarea patriotică, dar și formarea tinerilor ca cercetați, sanitari, telegrafiști, agenți de legătură, fotografi, călăuze, semnslizatori etc.; zeci de tineri formați în această asociație s-au jertfit pe câmpul de luptă, iar mii de cercetași au fost decorați pentru fatele lor arme;
-          la ordinul „Români vă ordon treceți Prutul!”, în 22 iunie 1941, primii care au intrat în luptă au fost cercetașii aviatori, cavaleriști și pedeștri, dar care au dat și cele mai mari jertfe de sânge în prima parte a războiului; odată cu întoarcerea armelor împotriva Germaniei hitleriste s-au folosit multiple de cercetare: documentarele Marelui Stat Major, formațiunile de luptă patriotice, populația de pe întreg teritoriul patriei, inclusiv din cel cotropit de Ungaria horthystă, documentele capturate de la comandamentele hitleriste, personalulromânesc care a lucrat în comandamente și unități militare germane, dar săau organizat și pătrunderi în comandamentele hitleriste și în diferite obiective; luptele pentru eliberarea părții de nord a Transilvaniei (9-25 octombrie) au fost precedate de multe acțiuni de cercetare, mai ales prin pătrunderi la inamic, incursiuni pentru capturarea de militari și documente; opțiunea constituirii și folosirii unor elemente de cercetare potrivit specificului misiunilor – grupe de recunoaștere , patrule, detașamente și chiargrupuri de cercetare în dispozitivul inamicului - ;i-a dovedit viabilitatea; aviația de cercetare a avut o contribuție deosebită la culegerea datelor din adâncimea dispozitivului inamicului care executa observarea, fotografierea aeriană și verificarea rezultatelor bombardamrntelor asupra podurilor din Ungaria; pe teritoriul Cehoslovaciei cercetarea a desfășurat acțiunile în condiții cu totul deosebite (teren împădurit, muntos, greu accesibil, cu stânci abrupte,cu puține comunicații, pe viscol și zăpadă înaltă);
-          după cel de-al doilea război mondial cercetarea s-a dezvoltat atât structural cât și în ceea ce privește dotarea tehnică, iar după aderarea la NATO și la Uniunea Europeană unitățile și subunitățile de cercetare  au participat la numeroase acțiuni de colaborare cu structuri militare ale armatelor țărilor partenere.
La zi aniversară le dorim tuturor cercetașilor, dar în special celor brăileni, realizări deosebite în procesul de instrucție.

                                                                                             Col.(r) Petru GURĂU